Cheilita angulară: cauze, simptome și tratamente eficiente

Cheilita angulară este o afecțiune inflamatorie a pielii și mucoasei, caracterizată prin apariția de crăpături în colțul gurii, uneori dureroase, care pot sângera și se pot acoperi de cruste.

În limbaj popular, această problemă este cunoscută sub mai multe denumiri, precum zăbăluță în colțul gurii, zăbală la gură, sau ragade bucale.

Deși poate părea o afecțiune banală, cheilita angulară necesită evaluare medicală corectă, întrucât poate ascunde dezechilibre locale sau generale și poate deveni recurentă în lipsa unui tratament adecvat.

Inițial, cheilita angulară afectează unul sau ambele colțuri ale gurii, însă în anumite situații inflamația se poate extinde către buze (cheilită buze) sau către pielea din jur.

Mulți pacienți caută soluții rapide, precum unguent pentru crăpături în colțul gurii sau diverse recomandări întâlnite pe internet și pe zăbală la gură forum, însă automedicația poate întârzia vindecarea sau poate agrava leziunile.

Cheilita angulară: ce este, la cine apare, cum se diagnostichează

Cheilita angulară reprezintă o formă particulară de cheilită, cunoscută în literatura medicală și sub denumirea de stomatită angulară.

Afecțiunea se manifestă prin eritem, fisuri, macerație și apariția de cruste la nivelul comisurilor labiale. Pacienții descriu frecvent senzația de arsură, usturime sau durere, mai ales la deschiderea gurii, vorbire sau masticație.

Leziunea inițială apare ca o crăpătură în colțul gurii, care se poate transforma într-o rană la colțul gurii, necesitând tratament specific.

Este importantă diferențierea cheilitei angulare de alte afecțiuni, precum herpesul în colțul gurii, care are o etiologie virală și un protocol terapeutic diferit.

La cine apare frecvent cheilita angulară

Cheilita angulară poate afecta persoane de orice vârstă, însă există anumite categorii mai predispuse:

• copii care folosesc suzeta sau prezintă hipersalivație;
• adolescenți și adulți tineri;
• persoane vârstnice, în special purtători de proteze;
• pacienți cu afecțiuni cronice sau deficiențe nutriționale;
• persoane care poartă zilnic măști de protecție.

În practica medicală, se observă frecvent asocierea dintre zabăluță la gură și factori locali precum modificări ale ocluziei, pierderi dentare sau proteze neadaptate corect, aspecte care favorizează acumularea de salivă la nivelul colțurilor gurii.

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul de cheilită angulară este, în principal, clinic. Medicul va evalua aspectul leziunilor și va adresa întrebări legate de stilul de viață, igiena orală, utilizarea unor dispozitive dentare și istoricul medical al pacientului.

În cadrul consultației pot fi discutate:

• obiceiurile legate de igiena orală;
• purtarea unei proteze sau a unui aparat dentar;
• existența unor boli precum diabetul, anemia sau afecțiuni care determină imunodeficiență;
• prezența altor boli de piele.

În cazurile persistente, pot fi recomandate investigații suplimentare pentru identificarea unei infecții fungice sau bacteriene.

Cauze și factori de risc pentru cheilita angulară

Cea mai frecventă cauză a cheilitei angulare este menținerea unui mediu umed la nivelul comisurilor labiale.

Saliva în exces macerează pielea, iar uscarea ulterioară determină apariția de fisuri.

Aceste crăpături la colțul gurii devin o poartă de intrare pentru microorganisme, cel mai des fiind implicată infecția cu Candida, dar și bacterii precum stafilococii sau streptococii.

La nivel local, anumite produse cosmetice sau de igienă (rujuri, paste de dinți, ape de gură) pot irita suplimentar pielea și pot contribui la apariția cheilitei.

Factori de risc pentru cheilita angulară

• Excesul de salivă: anumite persoane își ling buzele și salivează mai mult decât altele. De asemenea, dacă buza superioară are o formă care o determină să acopere buza inferioară, persoana se află la risc să dezvolte cheilită angulară.
• Sistemul imunitar slăbit: chimioterapia, infecția cu HIV și anumite medicamente slăbesc sistemul imunitar.
• O boală genetică (de exemplu, sindromul Down).
• Carențe nutriționale (lipsă de vitamine sau minerale): aproximativ un sfert dintre cazurile de cheilită angulară au la bază o deficiență de fier sau de vitamine din spectrul B (riboflavina, niacina, piridoxina, cianocobalamina).
• Purtarea protezei, mai ales dacă nu se potrivește bine.
• Un virus în zona gurii și a buzelor (herpes simplex).
• Buze uscate în permanență, din cauza factorilor de mediu și a îngrijirii deficitare (de exemplu, expunerea la soare sau la vânt fără balsam de protecție a buzelor).

Cum se tratează și cum se previne cheilita angulară

Cheilita angulară – tratamentul corect presupune identificarea cauzei. În funcție de severitate, medicul poate recomanda tratament local sau sistemic. Alegerea unei simple creme pentru zăbăluță fără recomandare medicală poate fi insuficientă. Pentru mai multe informații puteți accesa https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21470-angular-cheilitis.</p>

<strong>În formele ușoare, cheilita angulară – tratament naturist poate include utilizarea de miere, propolis sau uleiuri emoliente. Aceste remedii naturiste pentru crăpături în colțul gurii pot f

i folosite doar ca adjuvant și nu înlocuiesc tratamentul medical.

În cazurile de origine infecțioasă, zăbălță

<p&gt;– tratament medicamentos poate include:

• antifungice locale;
• unguente antibacteriene;
• combinații cu corticosteroizi, pentru reducerea inflamației.

Pentru pacienții cu boli sistemice, tratamentul pentru zăbală la gură presupune și controlul afecțiunii de bază.

Tratament pentru cheilita angulară idiopatică

Pentru cazurile mai rare în care cheilita angulară nu are o cauză clară, tratamentul este simplu și se poate face, de exemplu, prin aplicarea unui remediu cu lăptișor de matcă în zona afectată.

Tratament pentru cheilita angulară de cauză infecțioasă

Majoritatea cazurilor de cheilită angulară sunt cauzate de bacterii și fungi. De exemplu, dacă bacteria implicată este Stafilococus aureusis, medicul ar putea recomanda un tratament topic, care implică utilizarea unor creme sau unguente care conțin acid fusidic și hidrocortizon. Pentru cheilita angulară candidozică medicul va indica un tratament cu antifungic (de exemplu, ketoconazol) care va fi aplicat pe zonele afectate. Pentru persoanele care suferă de diabet, tratamentul include controlul bolii diabetice (schimbări ale stilului de viață și tratament medicamentos specific). Dacă anumite carențe de vitamine sau minerale au cauzat cheilita angulară, medicul va indica administrarea unor suplimente alimentare și va face recomandări legate de alimentația generală, pentru a suplini lipsa de fier, vitamina B2 și nu numai. Când cheilita angulară apare la persoanele cu probleme dentare, tratamentul acestora este imperios.

Tratament pentru cheilita angulară la copii

La copii, crăpăturile în colțul gurii sunt frecvent asociate cu candidoza bucală. Tratamentul constă în administrarea de antifungice și menținerea unei igiene riguroase.

În cazul copiilor, cheilita angulară vine de multe ori la pachet cu candidoza bucală. Tratamentul constă în administrarea de suspensie orală de nistatină de câteva ori pe zi și aplicarea unui unguent de două ori pe săptămână. O metodă de terapie alternativă este aplicarea de violet de gențiană pe zonele afectate. De asemenea, părinții vor avea mereu grijă să curețe fața micuțului de urme de mâncare și să șteargă excesul de salivă.

Cum se previne cheilita angulară

• Menținerea igienei dentare riguroase: spălat pe dinți de 2 ori pe zi, folosirea unei ape de gură care să nu irite mucoasa bucală și zona din jurul buzelor, vizitele anuale la cabinetul stomatologic sau mai frecvente în cazul apariției unei probleme dentare.&lt;/li&gt;</li&gt;
• Uscarea zonei buzelor după spălatul pe față și după masă; în cazul copiilor, e bine ca părinții să le curețe suzeta frecvent, să îi spele și să îi șteargă bine pe față, pentru a le îndepărta urmele de mâncare și de salivă.
• Folosirea unor produse precum rujurile sau balsamurile care să nu irite pielea buzelor.
• Înainte de expunerea la soare, folosirea unor balsamuri cu factor de protecție solară.
• În perioadele reci, utilizarea unor balsamuri, creme sau uleiuri de buze care să le apere de frig și de vânt; de multe ori, uscarea excesivă a buzelor, crăparea și umezirea lor frecventă, pentru a le reda hidratarea duce la apariția cheilitei angulare. Dacă nu știi ce să alegi, cere sfatul farmacistului.

Alte tipuri de cheilită

Categoria bolilor din care face parte cheilita angulară include cheilită granulomatoasă, granulomatoză orofacială, Boala Crohn a pielii, cheilită actinică, cheilită exfoliativă, cheilită glandulară, cheilită lichenoidă și lupus eritematos cutanat.</p>

Cheilită granulomatoasă

Afecțiune rară care apare în general la persoane tinere, cheilita granulomatoasă reprezin

tă creșterea în volum a buzei superioare sau a celei inferioare. Printre cauzele acestei boli se numără dermatita alergică de contact, sarcoidoza și boala Crohn.

Granulomatoză orofacială

Expresia este folosită pentru a îngloba orice diagnostic de granulom în zona orofacială. Granulomatoza facială reprezintă depistarea granulomilor în biopsiile de la nivelul cavității bucale în absența bolilor recunoscute care i-ar putea cauza. Cauza apariției acestor granulomi este necunoscută. Ca tratament, medicul poate recomanda unguente cu steroizi, antibiotice sau injecții cu cortizon.&lt;/p>

&lt;h3>Boala Crohn a pielii

Apare la aproximativ 40% dintre pacienții cu boala Crohn, o afecțiune inflamatorie a intestinului subțire. Tratamentul poate include administrarea de corticosteroizi orali, injecții cu steroizi sau antibiotice.

Cheilită actinică

Cunoscută și sub denumirea de cheilită solară, deoarece apare în urma expunerii la soare puternic pe termen lung, cheilita actinică este o leziune precanceroasă localizată pe marginea buzei de jos. Boala este de trei ori mai des întâlnită la bărbați decât la femei, afectând în general persoanele care lucrează în aer liber. Tratamentul presupune aplicarea frecventă a unui balsam cu factor de protecție solară și a unor unguente recomandate de medic. De asemenea, specialistul poate recomanda crioterapie, electrocauterizare sau intervenție cu laser pentru îndepărtarea porțiunii afectate.

Cheilită exfoliativă

Descuamarea permanentă a buzelor poartă numele de cheilită exfoliativă și poate fi declanșată de un eveniment traumatizant soldat cu un comportament autodistructiv. Cheilita exfoliativă afectează în special tinerii de până în 30 de ani și este agravată de mușcarea frecventă a buzelor și respirația incorectă, pe gură.

Cheilită glandulară

Tulburare inflamatorie cronică întâlnită rar, cheilita glandulară afectează buza de jos și apare mai ales la vârstnicii de sex masculin. Cauza bolii este necunoscută, dar este asociată în general cu expunerea prelungită la soare, fumatul și mușcarea frecventă a buzelor. În funcție de stadiul în care se află, cheilita poate necesita tratament cu antibiotice orale sau se poate indica excizia nodulului.

Cheilită lichenoidă

Persoanele care suferă de cheilită lichenoidă constată un aspect solzos și albicios al pielii din jurul buzelor. Apare în general la pacienții suferinzi de lichen plat, afecțiune cronică inflamatorie a pielii, părului, mucoaselor și unghiilor. Tratamentul se bazează pe corticosteroizi, retinoizi, antihistaminice sau fototerapie.

Lupus eritematos cutanat

Formă de lupus care afectează pielea, lupusul eritematos cutanat este o boală autoimună caracterizată prin leziuni apărute mai ales în zonele expuse razelor solare. Nu există tratament pentru această afecțiune, doar măsuri de atenuare a simptomelor, medicamentoase sau de schimbare a stilului de viață, precum protejarea pielii de soare și renunțarea la fumat.
</p>

&lt;h2&gt;Concluzie

Cheilita angulară este o afecțiune caracterizată prin eritem, fisuri și apariția crustelor dureroase la colțurile gu

rii, cauzată în major

itatea cazurilor de o infecție bacteriană sau fungică.

Sunt predispuși mai ales copiii care folosesc suzete, adolescenții cu aparate dentare și vârstnicii cu proteze, deoarece în jurul acestor dispozitive se pot aduna bacterii și fungi care declanșează cheilita angulară.

Tratamentul este stabilit de medic în funcție de cauza afecțiunii și constă în general, în recomandarea de unguente antibacteriene, antifungice sau cu cortizon.

Dacă factorul declanșator al cheilitei angulare este o boală anume, se urmărește, în primul rând, tratarea acelei afecțiuni.

Pentru a preveni cheilita angulară, se recomandă păstrarea unei igiene orale riguroase, cu vizite regulate la medicul stomatolog, anual sau în funcție de problemele dentare care apar, menținerea hidratării buzelor, evitarea umezirii lor cu salivă în exces, mai ales în condiții de vânt și frig și protejarea lor cu balsamuri cu factori de protecție solară înainte de expunerea la soare sau cu balsamuri hrănitoare, cu vitamine, înainte de expunerea la temperaturi scăzute.

Și pentru cheilita angulară, și în cazul altor tipuri de cheilită, e bine ca pacientul să ceară sfatul medicului, pentru a primi cel mai adecvat tratament!

Sursă foto: pinterest.com