Constrictia mandibulei (limitarea deschiderii gurii)

N.B. Aceast articol este doar informativ. Nu poate inlocui consultatia de specialitate.

Constricția mandibulei, cunoscută și sub denumirile de maxilar blocat, mandibulă umflată sau maxilar încleștat, este o afecțiune complexă ce afectează mobilitatea mandibulei și poate implica dureri, inflamații și disfuncții ale articulației temporo-mandibulare (ATM).

Pentru a clarifica termenul, constricția mandibulei se referă la limitarea mișcărilor normale ale mandibulei, ce poate fi parțială sau totală.

Aceasta poate afecta deschiderea gurii, masticația și vorbirea, având un impact semnificativ asupra calității vieții.

Cauzele pot fi variate, incluzând leziuni traumatice, infecții, intervenții chirurgicale, tulburări musculare sau anomalii anatomice ale ATM.

În continuare, vom discuta în detaliu cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru constricția mandibulei, oferind informații esențiale pentru înțelegerea și gestionarea acestei afecțiuni.

Ce cauzeaza constrictia de mandibulă ?

Cauzele care pot duce la constricție mandibulară sau la simptome similare sunt diverse și pot fi grupate în mai multe categorii, conform materialului sursă și a cunoștințelor medicale actuale.

Cauze Periarticulare

Acestea se referă la problemele din jurul articulației propriu-zise. Ele apar frecvent după supurații (abcese), traumatisme articulate sau ca urmare a unor intervenții chirurgicale în zonă. Procesul de vindecare poate duce la formarea unui țesut cicatricial rigid (sclero-cicatricial) care înlocuiește structurile elastice normale ale capsulei și ligamentelor, făcându-le inextensibile și limitând drastic mișcarea.

Cauze Musculare

Cea mai frecventă categorie, potrivit textului original. Poate apărea fie prin scleroză (întărirea și pierderea elasticității) mușchilor ridicători ai mandibulei, fie prin hipertonia (tensionarea excesivă și constantă) a acestora.

• Scleroza musculară poate fi consecința unor traumatisme, fracturi ale mandibulei care au consolidat necorespunzător, infecții prelungite sau radioterapie.

• Hipertonia musculară prelungită poate avea drept cauze probleme neurologice, obiceiuri precum încleștarea maxilarului sub stres (bruxism) sau chiar factori psihologici majori, cum ar fi trauma emotională.

Cauze Cutaneo-Mucoase

Aici, problema rezidă în piele sau în mucoasa din interiorul gurii. Arsuri severe ale feței, traumatisme cu pierdere de substanță sau infecții prelungite care au cicatrizat pot lăsa în urmă cicatrici retractile și bride scleroase. Aceste „cordoane” de țesut rigid se întind peste obrají sau în interiorul gurii și, la fel ca o frânghie scurtă, împiedică mișcările normale de deschidere a gurii.

Cele mai frecvente sunt constrictiile de origine musculara cicatriceala urmate in ordine de cele de origine cutaneo-mucoasa si periarticulara.

Alte afecțiuni cu simptome asemănătoare

Este vital să se facă diferența între constricție și alte probleme:

• Mandibulă dislocată (luxație) sau subluxație: Apare când condilul mandibular iese parțial sau total din cavitatea articulară, provocând dureri și un blocaj adesea dureroos.

• Trismusul: Este o imposibilitate temporară de a deschide gura, cauzată de contractura reflexă a mușchilor. Poate fi un simptom al unor infecții (ex. tetanos), abcesuri dentare sau traumatisme acute.

• Anchiloza temporomandibulară: O afecțiune gravă în care articulația este fuzionată complet, făcând orice mișcare imposibilă.

Cum se manifesta constrictia de mandibula ?

Afectiunea se instaleaza de obicei insidios, cu limitarea miscarilor mandibulei. Cu timpul se accentueaza limitarea miscarilor, in special a celor de coborare si mai putin a miscarilor de lateralitate si propulsie.

Bolnavul nu poate deschide gura datorita unei piedici pe care o percepe periarticular, in grosimea muschilor sau a obrazului.

Prin aplicarea unui departator de arcade se poate mari, mai mult sau mai putin amplitudinea deschiderii gurii.

Deschiderea fortata a gurii provoaca dureri. Mandibula are tendinta de a devia lateral, de partea leziunii.

La inspectie se pot observa cicatricele ingrosate, retractile, aderente de planurile profunde; endobucal se pot pune de asemenea in evidenta cicatricele sau bridele mucoasei bucale.

La miscarea de deschidere si inchidere a gurii, prin palparea obrazului sau a muschilor ridicatori, bridele si cicatricele se evidentiaza, ele intrand in tensiune sau relaxandu-se. Miscarile condilului mandibular au amplitudine redusa, in functie de gradul de constrictie.

Simptomele constricției mandibulei

Simptomele pot varia în funcție de cauza subiacentă și pot include:

• Dificultăți în deschiderea gurii (maxilar blocat)

• Durere sau disconfort la nivelul mandibulei, în special lângă ureche

• Umflături sau sensibilitate în zona mandibulei

• Sunete de trosnire sau pocnituri la mișcarea mandibulei

• Devierea mandibulei la deschiderea gurii

• Dificultăți în masticație sau vorbire

Daca afectiunea s-a instalat de multa vreme, apare si o stergere a reliefurilor muschilor temporali si maseteri(hipotrofie musculara).

Din cauza imposibilitatii deschiderii gurii apar: tulburari in masticatie si fonatie; lipsa de autocuratire cu aparitia de tartru abundent, carii, halena fetida, de regula starea generala nu este afectata.

Majoritatea bolnavilor reusesc sa se alimenteze, consumand alimente moi, pastoase, ce nu solicita masticatia.

Radiologic nu se observa leziuni in articulatia temporo-mandibulara(ATM); pot fi observate in schimb eventualele cauze ce au dus la instalarea constrictiei(fracturi vicios consolidate, corpi straini in partile moi).

Cum se diagnosticheaza ?

Niciun articol online nu poate înlocui o evaluare medicală amănunțită. Diagnosticul corect stă la baza unui tratament eficace.

Specialistul (chirurg maxilo-facial sau stomatolog specializat în DTM) va porni de la o examinare clinică amănunțită, evaluând amplitudinea mișcărilor, prezența durerii la palpare și a zgomotelor articulare.

Investigațiile imagistice, precum radiografiile simple, scanările CT sau RMN-ul (care vizualizează excelent țesuturile moi), sunt esențiale pentru a identifica leziunile articulare, fracturile vechi sau prezența țesutului cicatricial.

Această etapă este absolut crucială pentru a diferenția constricția de trismus sau anchiloză.

Diagnosticul corect este esențial pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat. Medicul specialist va efectua o evaluare clinică detaliată, care poate include:

• Examinarea fizică a mandibulei și ATM

• Palparea zonelor dureroase sau sensibile

• Radiografii sau imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a vizualiza structurile interne

În funcție de simptome și istoricul medical, pot fi necesare teste suplimentare pentru a identifica cauza subiacentă a constricției mandibulei.

Anatomia Mandibulei: De ce este atât de Importantă?

Anatomia mandibulei este cheia pentru a înțelege aceste afecțiuni.

Mandibula, sau maxilarul inferior, este singurul os mobil al craniului, articulându-se cu osul temporal prin intermediul unui disc articular care acționează ca un amortizor.

Complexitatea acestei structuri, care implică oase, ligamente, mușchi și un disc, o face și mai susceptibilă la diverse disfuncții.

Orice problemă care afectează mușchii de masticație, capsulele articulare, ligamentele sau discul poate duce la simptome precum maxilarul blocat sau durerea.

Opțiuni de tratament pentru constricția mandibulei

Tratamentul constricției mandibulare este adesea anevoios și necesită multă răbdare și colaborare între medic și pacient. În primul rând, se pune accent pe profilaxie: tratamentul corect și prompt al oricărei traumatisme sau infecții din zonă poate preveni apariția constricției.

Tratament conservator

Pentru cazurile ușoare sau moderate, tratamentele conservatoare pot include:

• Aplicarea de comprese calde sau reci pentru a reduce inflamația și durerea

• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru ameliorarea durerii

• Exerciții de întindere și relaxare a mușchilor masticatori

• Utilizarea atelelor dentare sau gutierelor pentru a stabiliza ATM

Intervenții chirurgicale

În cazurile severe sau când tratamentele conservatoare nu sunt eficiente, pot fi necesare intervenții chirurgicale, cum ar fi:

• Reducerea manuală a luxației mandibulare

• Repararea sau reconstrucția ATM

• Corectarea anomaliilor anatomice prin chirurgie ortognatică

Aceste proceduri trebuie efectuate de un specialist în chirurgie maxilo-facială.

Constricția mandibulei este o afecțiune care poate afecta semnificativ viața cotidiană, dar cu un diagnostic corect și un tratament adecvat, majoritatea cazurilor pot fi gestionate eficient.

De aceea este bine să consultați un specialist în cazul în care experimentați simptome precum maxilar blocat, durere lângă ureche sau umflături la nivelul mandibulei.

Un tratament prompt și corespunzător poate preveni complicațiile și poate îmbunătăți calitatea vieții pacientului.