Constrictia mandibulei (limitarea deschiderii gurii)

N.B. Aceast articol este doar informativ. Nu poate inlocui consultatia de specialitate.

 

Reprezinta limitarea permanenta, totala sau partiala a miscarilor mandibulei datorita unor imbolnaviri sau sechele dupa procese patologice ale tesuturilor periarticulare(din jurul articulatiei).

Ce cauzeaza constrictia de mandibula ?

Poate fi de cauza periarticulara, musculara si cutaneo-mucoasa.

–          Cea de cauza periarticulara apare dupa supuratii sau traumatisme articulare sau periarticulare, dupa interventii chirurgicale pe articulatia temporomandibulara sau tratamente incorect efectuate pentru afectiuni ale articulatiei temporomandibulare; se produce o transformare sclerocicatriceala a capsulei articulare si a ligamentelor care devin inextensibile, limitand astfel miscarile mandibulei.

–          Constrictia de cauza musculara se poate instala fie prin scleroza muschilor ridicatori ai mandibulei fie prin hipertonia acestor muschi. Scleroza muschilor ridicatori ai mandibulei apare in urma unor traumatisme musculare, corpi straini intramusculari, fracturi de mandibula vicios consolidate, calus vicios, supuratii prelungite perimandibulare, radionecroze ale ramului ascendent mandibular. Se produce o transformare scleroasa a fibrelor musculare care isi pierd elasticitatea si devin rigide; mai rar constrictia apare in urma unei miozite cronice(inflamatia muschiului) care are drept urmare o degenerescenta fibroasa sau calcara a fibrelor musculare. Hipertonia musculara prelungita poate avea ca rezultat pierderea elasticitatii si a contractilitatii acestora, urmata de retractilitatea si chiar transformarea scleroasa a fibrelor muschilor ridicatori ai mandibulei. Hipertonia se mai poate datora fie unei leziuni iritative pe nervii motori, fie a unei excitatii permanente a neuronilor motorii, fie inhibitiei neuronului motor cortical(contractia psihica), situatie intalnita in cazul marilor catastrofe  sau a plagilor de razboi.

–          Constrictia de cauza cutaneo-mucoasa se datoreaza cicatricelor retractile, scleroase ale tegumentelor obrajilor si regiunii maseterine, ale tesutului subcutanat, ale mucoasei jugale. In urma unor traumatisme cu pierdere de substanta, a unor arsuri ale fetei, a unor supuratii prelungite, fistulizate, a unor tumori extirpate sau iradiate raman cicatrice sau bride scleroase, retractile, care impiedica miscarile mandibulei.

Cele mai frecvente sunt constrictiile de origine musculara cicatriceala urmate in ordine de cele de origine cutaneo-mucoasa si periarticulara.

Cum se manifesta constrictia de mandibula ?

Afectiunea se instaleaza de obicei insidios, cu limitarea miscarilor mandibulei. Cu timpul se accentueaza limitarea miscarilor, in special a celor de coborare si mai putin a miscarilor de lateralitate si propulsie. Bolnavul nu poate deschide gura datorita unei piedici pe care o percepe periarticular, in grosimea muschilor sau a obrazului. Prin aplicarea unui departator de arcade se poate mari, mai mult sau mai putin amplitudinea deschiderii gurii. Deschiderea fortata a gurii provoaca dureri. Mandibula are tendinta de a devia lateral, de partea leziunii. La inspectie se pot observa cicatricele ingrosate, retractile, aderente de planurile profunde; endobucal se pot pune de asemenea in evidenta cicatricele sau bridele mucoasei bucale. La miscarea de deschidere si inchidere a gurii, prin palparea obrazului sau a muschilor ridicatori, bridele si cicatricele se evidentiaza, ele intrand in tensiune sau relaxandu-se. Miscarile condilului mandibular au amplitudine redusa, in functie de gradul de constrictie. Daca afectiunea s-a instalat de multa vreme, apare si o stergere a reliefurilor muschilor temporali si maseteri(hipotrofie musculara). Din cauza imposibilitatii deschiderii gurii apar: tulburari in masticatie si fonatie; lipsa de autocuratire cu aparitia de tartru abundent, carii, halena fetida, de regula starea generala nu este afectata.  Majoritatea bolnavilor reusesc sa se alimenteze, consumand alimente moi, pastoase, ce nu solicita masticatia. Radiologic nu se observa leziuni in articulatia temporo-mandibulara(ATM); pot fi observate in schimb eventualele cauze ce au dus la instalarea constrictiei(fracturi vicios consolidate, corpi straini in partile moi).

Cum se diagnosticheaza ?

Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza semnelor clinice si radiologice. Diagnosticul diferential va fi facut cu trismusul si anchiloza temporomandibulara.

–          Trismusul este imposibilitatea temporara de a deschide gura mai mult sau mai putin complet; se datoreaza contractarii reflexe a muschilor ridicatori ai mandibulei, fiind de obicei un simptom al unor afectiuni generale sau loco-regionale(tetanos, intoxicatii cu stricnina, meningite acute, encefalite, boala Parkinson, eclampsie, cand e insotit de simptomele afectiunilor respective, traumatisme articulare si periarticulare, fracturi ale ramului vertical al mandibulei, contuzii ale muschilor ridicatori ai mandibulei, procese infectioase acute, subacute sau cronice mandibulare, perimandibulare sau amigdaliene; unele tumori maligne bucale si peribucale).

–          In anchiloza temporo-mandibulara, orice miscare a mandibulei e imposibila.

Care este tratamentul ?

Este cel mai adesea anevoios, indelungat, cerand multa rabdare din partea medicului si a pacientului. Din aceste motive se impune in primul rand profilaxia afectiunii respective prin: tratamentul corect al leziunii periarticulare, musculare si cutaneo-mucoase. In constrictiile deja instalate, eliberarea mandibulei se poate obtine prin metode nesangerande, conservatoare sau metode chirurgicale.

–          Metodele nesangerande, conservatoare urmaresc asuplisarea tesuturilor cicatriceale si mobilizarea mandibulei. Se folosesc mecanoterapia asociata cu agenti fizici si enzime. Mecanoterapia se face cu ajutorul unor dispozitive care deschid pasiv gura, acestea sunt introduse intre arcadele dentare si activate pentru a mobiliza mandibula. Se pot folosi pene de lemn, departatoare de arcade sau dispozitive speciale(aparatul darcisac, lebedinsky). Dilatarea se face lent, progresiv si bland, dozand foarte bine forta si evitand manevrele brutale ce ar putea provoca dureri. Se creste amplitudinea dilatarii cu 1-2 mm pe zi iar exercitiile se continua 30-40 de zile. Pentru a invinge mai usor rezistena opusa de cicatrice, se recomanda injectarea de hialuronidaza in plina masa cicatriceala. De asemenea se pot asocia masaje pe zona cicatriceala si agenti fizici(ultrascurte). Chiar dupa ce se obtine o departare satisfacatoare a arcadelor, mecanoterapia trebuie continuata pentru a preveni recidivele.

–          Metodele chirurgicale se folosesc numai dupa ce mecanoterapia si enzimoterapia aplicate in mod judicios nu au dat rezultate urmarindu-se sa se inlatura obstacolul ce impiedica miscarile mandibulei. S-au preconizat: sectiunea simpla a bridelor cutanate sau mucoase(prezinta dezavantajul ca bridele se refac prin acelasi tesut cicatriceal); sectiunea transversala a bridelor si sectiune longitudinala; sectiunea bridelor si acoperirea suprafetelor sangerande cu grefe libere OLLIER-TIERSCH, lambouri tubulare cutanate sau alunecare de lambouri din vecinatate; dezinsertia muschilor maseter si pterigoidian intern in cazurile de scleroza cicatriceala a cestora; sectiunea insertiei muschilor temporali de pe apofiza coronoida sau chiar sectiunea apofizei coronoide in cazurile in care constrictia este data de transformarea sclero-cicatriceala a fibrelor muschiului temporal. Indiferent de metoda chirurgicala folosita, mecanoterapia postoperatorie e obligatorie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Apelează
Vezi Locația