Alveolita postextractionala. Cauze , simptome si tratament

N.B. Aceast articol este doar informativ. Nu poate inlocui consultatia de specialitate.

Procesul normal de vindecare al unei plăgi postextracționale presupune formarea și menținerea unui cheag de sânge stabil la nivelul alveolei dentare.

Atunci când acest proces este perturbat, pot apărea complicații septice locale, dintre care cea mai frecventă este alveolita postextracțională.

Alveolita reprezintă o formă de osteită localizată, caracterizată prin inflamație intensă asociată cu necroza superficială a peretelui osos alveolar.

În practica stomatologică, alveolita după extracție este una dintre cele mai dureroase complicații postoperatorii și necesită intervenție promptă pentru a preveni extinderea procesului infecțios.

Care sunt cauzele alveolitei ?

Apariția alveolitei este multifactorială, fiind favorizată de condiții locale și generale care afectează vindecarea alveolei dentare:

• tulburări vasomotorii loco-regionale induse de traumatismul operator și de vasoconstricția prelungită produsă de adrenalina din soluțiile anestezice;
• extracții dentare dificile, prelungite, cu traumatizarea mucoasei și a pereților alveolari;
• utilizarea instrumentelor rotative la turații mari, care pot determina supraîncălzirea și necroza osului;
• existența în alveolă a fragmentelor dentare sau osoase restante;
• extracții incomplete, cu resturi radiculare persistente;
• procese infecțioase periapicale acute sau cronice;
• granuloame sau chisturi radiculare extirpate incomplet;
• aplicarea de substanțe hemostatice sau antiseptice care împiedică stabilizarea cheagului;
• nerespectarea regulilor de asepsie;
• nerespectarea indicațiilor postextracționale de către pacient (clătiri energice, alimente fierbinți, igienă deficitară);
• stare generală alterată, imunitate scăzută, tulburări de coagulare.

Toți acești factori pot duce la distrugerea cheagului endoalveolar și la expunerea osului, favorizând apariția alveolitei uscate sau alveolitei umede.

Cate forme de alveolita exista ?

Se descriu doua forme anatomopatologice ale alveolitei postextractionale si anume : Alveolita umeda (supurata) si alveolita uscata (dry socket).

Alveolita Umeda

Se produce o inflamatie a alveolei in totalitate; marginile alveolei sunt tumefiate, turgescente iar gingivomucoasa prezinta o staza vasculara marcata.

Cheagul endoalveolar este murdar, acoperit cu depozite purulente. In alveola se gaseste tesut de granulatie burjonat care sangereaza foarte usor, evidentiindu-se o secretie purulenta. Structura tesutului de granulatie are o dispozitie celulara dezordonata cu peretii vaselor capilare foarte fragili.

Cand in alveola se gasesc corpi straini, infiltratul leucocitar este foarte mare. Uneori tesutul de granulatie poate burjona in afara alveolei depasind limitele acesteia si capatand aspectul de polip gingival. Peretii ososi sunt de asemenea infiltrati.

Vasele de neoformatie ale parodontiului marginal sunt dispuse anarhic prezentand pereti fragili, corticala endoalveolara este infiltrata cu vasodilatatie ce se extinde catre peretii externi si periostul de acoperire.

Alveolita Uscata

Este mai frecventa la mandibula, este lipsita de congestie si gingia este palida. Din alveola lipseste complet cheagul sau se gaseste un mic cheag brun-cenusiu care se desprinde usor.

Peretii ososi endoalveolari sunt albiciosi cu sechestre mici lameliforme care se detaseaza.

Capilarele gingivale si osoase prezinta trombi care oblitereaza complet lumenul, ceea ce antreneaza necroza osoasa.

Se pare ca cele doua forme de alveolita prezinta cauze diferite.

In alveolita umeda sunt incriminati factori locali care favorizeaza producerea infectiei, iar in alveolita uscata este incriminata vasoconstrictia prelungita a capilarelor care favorizeaza trombozarea si necroza.

Cum se manifesta alveolita ?

La 3-4 zile dupa extractie apare durerea care are un caracter violent, creste progresiv in intensitate, iradiind in hemimaxilar sau chiar in hemicraniu, putand lua caracterul unei nevralgii de trigemen.

Durerea persista, nu se calmeaza la analgeticele obisnuite si prezinta halena fetida. Starea generala este usor alterata: febra moderata, ganglionii loco-regionali mariti de volum, durerosi la presiune.

In functie de forma clinica, examenul loco-regional evidentiaza aspecte deosebite. In alveolita umeda gingivomucoasa care acopera osul alveolar este congestionata, tumefiata.

Cheagul endoalveolar este murdar, acoperit cu depozite purulente urat mirositoare. De asemenea, in alveola se gaseste tesut de granulatie care burjoneaza sangerand foarte usor la atingere si eventuale eschile osoase sau resturi de dinti, inglobate intr-o masa purulenta.

Peretii ososi alveolari sunt inmuiati, rugosi; periostul este ingrosat si extrem de dureros la presiune. In alveolita uscata (dry socket) gingivomucoasa este palida, fara tendinta de cicatrizare.

Alveola este goala, fara cheag sau acoperita partial cu un cheag brun-cenusiu care se detaseaza usor, lasand sa se vada peretii ososi albiciosi uscati.

La explorare de pe peretele osos endoalveolar se desprind sechestre mici, lameliforme sub forma unor aschii osoase fara ca sangerarea sa apara imediat.

Mulți pacienți caută poze cu alveolita, lucru perfect normal. Însă, diagnosticul corect se stabilește clinic și radiologic, în cabinetul stomatologic, nu după ureche, pe internet.

Care este evolutia alveolitei?

Netratata alveolita poate evolua timp de 2-3 saptamani cu fenomenele clinice descrise mai sus, care incep sa se amelioreze catre sfarsitul intervalului mentionat. In aceasta perioada se produce o limitare a proceselor necrotice endoalveolare, cu eliminarea eventualilor corpi straini sau a sechestrelor.

Pe masura ce tesuturile necrotice sunt eliminate incepe procesul reparator, aparand in mai multe puncte ale alveolei tesut de granulatie normal, care sangereaza mult mai putin la atingere.

In cazurile in care capacitatea de aparare a organismului este afectata, procesul de necroza se poate extinde la segmente mari de os, capatand un caracter osteomielitic.

De asemenea procesul infectios poate difuza in partile moi perimaxilare si lojele superficiale, sau profunde ale fetei aparand supuratii care uneori pot imbraca un aspect destul de grav.

Cât durează alveolita?

În absența tratamentului, la întrebarea cât durează alveolita putem răspunde astfel: depinde, poate varia între 2 și 3 săptămâni, cu ameliorare lentă și risc de complicații. Cu tratament stomatologic corect, durerea începe să se reducă în 24–72 de ore, iar vindecarea este accelerată.

Tratamentul Alveolitei

Tratamentul preventiv

În acest caz se vor lua toate masurile care sa reduca la maximum pericolul aparitiei necrozei si infectarii osului.

Se va alege cel mai potrivit moment pentru extractie pentru ca apararea locala si generala a organismului sa poata face fata traumatismului operator diminuand riscul infectiei si favorizand procesul normal de cicatrizare.

Extractiile traumatizante vor fi urmate in mod obligatoriu de toaleta ingrijita a plagii, inlaturarea zonelor de mucoasa rupta, regularizarea osului si acoperirea pe cat posibil cu mucoasa a zonelor osoase ramase denudate(descoperite).

Extractia dintilor cu procese infectioase cronice periapicale va fi urmata de chiuretajul riguros al zonei afectate.

In cazurile in care se presupune ca evolutia postextractionala ar putea fi nefavorabila datorita proceselor septice endoalveolare sau unei stari generale alterate, se va institui preventiv un tratament cu antibiotice si se vor lua masuri de protectie a cheagului endoalveolar prin sutura gingivomucoasei.

Tratament curativ

Acest tip de tatamentul urmareste combaterea durerii si a infectiei si stimularea procesului de regenerare tisulara si de cicatrizare.

În general terapia consta in:

• Îndepartarea din alveola a cheagului infectat, a corpilor straini si a si a portiunilor de os necrozat;
• Aplicare locala de substante anestezice si antiinfectioase;
• Tratament general antiinfectios si antialgic;
• Tratament local si general de stimulare a cicatrizarii.

In alveolita umeda intr-o prima etapa se face indepartarea cheagului infectat si a corpilor straini cu apa oxigenata sau ser fiziologic caldut, dupa care se aplica in alveola un con cu antibiotice.

In lipsa acestora se poate aplica o mesa imbibata in xilina si eventual o pulbere antibiotica(neomicina, streptomicina).

Daca fenomenele se amelioreaza dupa 24 de ore se continua acest tratament pana la completa remitere a simptomelor; daca fenomenele nu se amelioreaza acesta este un indiciu ca infectia alveolei  este intretinuta de elemente patologice endoalveolare, fie de corpi straini, fie de o necroza avansata a peretelui osos.

Când se recomandă chiuretajul?

Examenul radiologic poate evidentia existenta unor eventuali corpi straini endoalveolari sau un grad de liza difuza cu caracter osteitic a peretilor ososi.

In această situație este indicat sa se faca chiuretajul alveolar: sub anestezie loco-regionala cu chiurete de marimi potrivite se indeparteaza intai continutul alveolei(resturi de cheag alterat, tesut de granulatie, sechestre osoase) apoi se chiureteaza peretii alveolari.

Chiuretajul peretilor alveolari se face cu miscari blande indepartand tesutul necrotic superficial fara a se insista prea mult pentru a nu distruge bariera formata la limita tesutului necrozat.

Dupa chiuretaj este bine ca in alveola sa nu se introduca mese sau substante antiseptice pentru a permite formarea cheagului.

Daca se considera necesar, alveola va fi protejata cu un pansament aplicat deasupra ei. Alveolita uscata este mult mai greu de tratat intrucat necroza osoasa este mult mai extinsa, reactivitatea locala este redusa si durerile care o insotesc sunt de o intensitate mai mare.

La inceput se face o irigare bogata a alveolei cu solutii slab antiseptice(rivanol, apa oxigenata) sau ser fiziologic, toate caldute pentru a favoriza vasodilatatia.

Irigatiile se vor efectua cu ajutorul unei seringi pentru ca jetul de lichid antiseptic sa poata antrena lamelele osoase necrozate detasabile. Uneori dupa aceasta irigatie peretii alveolei pot sa sangereze usor, fapt ce va favoriza procesul de vindecare.

Chiar daca nu s-a produs o sangerare in alveola se vor introduce conuri cu antibiotice sau mese imbibate in solutie de xilina 2% si antibiotice.

La aceasta terapie locala se pot asocia infiltratiile regionale de-a lungul arterei faciale  cu solutie de novocaina 1%, terapia cu agenti fizici de tratament general de sustinere cu vitamine (B1 si C).

Se administreaza de asemenea pe cale generala analgetice. Daca fenomenele clinice nu se amelioreaza dupa 2-3 zile de tratament local, osul mentinandu-se in continuare uscat, este necesar sa se recurga la chiuretaj.

Prin chiuretaj se indeparteaza sechestrele lameliforme de pe peretii alveolari, iar aparitia sangerarii este un indiciu ca s-a ajuns in os sanatos.

Alveola va fi protejata la suprafata cu mesa iodoformata. Uneori chiar dupa chiuretaj durerile nu cedeaza, iar alveola se umple foarte greu cu tesut de granulatie normal.

In aceste cazuri daca durerea capata un caracter nevralgic persistent, fiind rebela la terapia locala si generala, se fac infiltratii anestezice ale trunchiurilor nervoase cu novocaina sau xilina fara adrenalina, iar in continuare se plica in alveola conuri cu antibiotice si anestezice.

Ce antibiotic să iau pentru alveolită?

Întrebarea „ce antibiotic să iau pentru alveolită” este frecventă, însă antibioticul se prescrie exclusiv de medicul stomatolog, în funcție de severitate, starea generală și istoricul pacientului. Automedicația este contraindicată.

Tratament naturist alveolită – este recomandat?

Tratamentul naturist pentru alveolită poate avea doar rol adjuvant (de exemplu, evitarea fumatului, hidratare adecvată), dar nu înlocuiește tratamentul stomatologic. Orice întârziere poate agrava infecția.

Alveolita postextracțională este o complicație serioasă, dureroasă, care necesită tratament stomatologic prompt și corect. Dacă durerea persistă după extracție, nu amâna consultul. Intervenția timpurie reduce durata simptomelor și previne complicațiile severe.

📞 Programează-te la medic pentru evaluare și tratament specializat.